Anxietatea si personalitatea controlanta


downloadDe ce unele persoane sunt obsedate de nevoia de control, avand credinta ca pot

si trebuie sa controleze totul? Chiar si cand e evident ca lucrurile nu sunt doar asa cum le vad ele?

De ce cred ca sunt dotate cu o inteligenta mai mare decat oricine si sunt gata oricand sa declanseze reactii puternice impotriva celor care ii contrazic sau incearca sa le  submineze autoritatea? Este aceasta nevoie de control rezultatul unor traumatisme?

Aproape intotdeauna nevoia nemasurata de control este provocata de anxietate.

Ce este anxietatea? Sentimentul unui pericol iminent, insotit de o stare de rau fizic si   psihic: nod in gat, dureri de stomac, apasare in piept, transpiratie, tremur al membrelor, greutate in respiratie, etc.

Anxietatea este normala atata timp cat ne previne asupra unui pericol si ne ajuta sa-i    facem fata eficient. Deci anxietatea poate fi un stimulent ce ne ajuta sa trecem   peste unele provocari, sau sa evitam pericolele reale.

Cum reactionam atunci cand pericolele nu sunt foarte evidente? Cum gasim       reactia cea mai potrivita sa invingem teama de a nu putea fi la inaltime, sau de a nu   placea, teama de a fi ironizati? Resimtim o teama de anticipare, o tensiune permanenta, ne simtim paralizati.

Deducem ca imprevizibilul si lipsa de control sunt cauze importante ale anxietatii. Exista studii care arata ca predictibilitatea si controlul influenteaza foarte mult aparitia  anxietatii.

Unele persoane au un temperament ce le dispune catre un comportament controlant, altele au invatat in timpul experientelor avute in copilarie din exemplele membrilor   familiei.

Copilaria este timpul descoperirilor, iar tot ce copilul cunoaste in aceasta lume: placerile, pericolele, sensul lucrurilor, ii sunt demonstrate de figura materna parentala, care poate intelege nerabdarea fireasca a copilului si sa actioneze calm, rabdator, cu intelegere, sau poate actiona imprevizibil, uneori cu brutalitate. Copilul este incapabil sa analizeze comportamentul parintilor. El se poate obisnui cu ideea ca cel mai mic gest poate      determina la adulti o reactie catastrofala. In ochii unui copil care depinde total de figura parentala, pentru hrana fizica si emotiva, aceste atacuri vor fi mult mai infricosatoare. In consecinta copilul va dezvolta mecanisme de autoaparare pentru a se proteja in orice situatie.In functie de experientele traite, se va astepta, orice ar face, sa fie obiectul furiilor, criticilor, exploziilor de anxietate. Din aceasta cauza relatiile cu ceilalti vor fi denaturate in mod inconstient. Atunci cand va creste va fi timorat, foarte timid, gata mereu sa se  scuze, foarte incordat.

Ca si adult, isi poate combate insa aceasta anxietate ca si cum astfel de sentimente nu poate aparea, anihilandu-l total din evantaiul de emotii. Acest lucru il fac inconstient tiranii, laudarosii si colericii. Sau, poate deveni una din persoanele supercompetente,   care stiu intotdeauna totul, pentru a nu mai retrai anxietatea resimtita cand i se spunea  ca nu face ceea ce trebuie, sau era pedepsit. Acestea sunt situatiile adptative, sau, pentru a prelua controlul se poate izola, sau isi poate crea alte mijloace de aparare. Raporturile umane sufera dupa cum se poate observa, in urma unei copilarii fragilizate.

Prin hipervigilenta, asociata adesea cu o mare rigiditate, persoana controlanta va face totul ca sa pastreze controlul asupra vietii, asupra mediului si numai gandul la o    pierdere minora a controlului o face sa tremure de spaima. Inconstient, acest sistem de  autoaparare va deveni o a doua natura.

Dr. Albert Bernstein afirma ca ” persoanele controlante se percep pe ele insele ca fiind impovarate de greaua sarcina de a proteja o lume ingrata de erorile sale. Dar sunt rareori constiente ca obiectul terorii lor este in centrul obsesiei lor.

Poate ca s-au ars grav intr-un trecut indepartat? In prezent nu se apropie nicicum de fricile lor, ca sa stie daca este curent.Strategia este nefasta, caci fricile lor neconfruntate se deplaseaza in intunericul aflat dincolo de acest gard, tenebre care se fac din ce in ce mai negre si din ce in ce mai ciudate. Treptat, fac din ce in ce mai multa umbra pe    lumina zilei acelei persoane. Spatiile de siguranta se micsoreaza si singurul mod de a    alunga creaturile noptii e sa ai din ce in ce mai mult control si sa pastrezi cea mai mare distanta posibila fata de propriile frici”

In realitate, personalitatea controlanta se protejeaza de anxietate tinandu-se cat mai departe posibil de copilul pierdut, nesigur si perplex care a fost,  sau de acest      traumatism ale carui stigmate le poarta.

Aceste persoane cu o nevoie puternica de control se nelinistesc la ideea de a fi   confruntati cu esecul. In relatiile cu persoanele, fie ca sunt amoroase, amicale sau familiale, se nelinistesc din faptul ca nevoile lor risca sa nu fie acoperite.

 

WordPress theme: Kippis 1.15