Copilul nu datoreaza parintilor viata, ci cresterea.


Cum invatam copilul sa se poarte frumos?

A fi un parinte bun nu tine de instinct. Nu e intotdeauna o misiune usoara. Invatam aceasta arta de la cei care ne-au crescut , dar si din practicile pe care le vedem in jurul nostru in societate.

Copiii au nevoie sa fie vazuti, ascultati, incurajati, sa primeasca afectiune si aprecieri pozitive.

Incurajandu-i  sa discute, sa negocieze, sa asculte, sa tina cont de parerile altora, oferindu-le propriile exemple, li se formeaza  abilitati  care devin vitale pentru educatia lor.

Copilul invata din modul in care parintii reactioneaza emotional in diverse contexte. El  observa ce fac parintii cand sunt veseli sau cand sunt tristi si va folosi aceste experiente, atunci cand se confrunta chiar el cu experiente similare.

Copiii au nevoie de exprimarea directa, in cuvinte , a aprecierilor pozitive din partea parintilor:

“ Sunt mandru de tine!”

Una din cele mai daunatoare experiente de viata pentru copil este exprimarea emotiilor negative prin cuvinte urate adresate copilului. Astfel copilul nu va fi motivat sa invete comportamente pozitive  si  va ajunge sa se perceapa ca fiind incapabil, lipsit de valoare si fara resurse, deci sanatatea emotionala si imaginea de sine vor fi sever afectate.

Copiii manifesta comportamente problematice cand asteptarile adultilor sunt nerealiste si neadaptate nevoilor si abilitatilor copiilor. In urma experientelor personale, parintii dezvolta convingeri mai mult sau mai putin sanatoase despre educatia copiilor. Acestea pot fi asociate cu emotii negative(ex: furie, ostilitate), cu a abilitati  scazute de empatie si intelegere a perspectivei copilului, atasament deficitar in relatia cu copilul. Convingerile devin o grila prin care parintele interpreteaza realitatea.

Se spune că cine vrea să ştie cum sunt părinţii, să privească copiii. Nu există copii buni şi copii răi ci doar copii educaţi într-un fel sau altul .

Pentru a asigura o invatare sanatoasa  a comportamentelor dezirabile, este nevoie sa-i asiguram copilului un context de invatare adecvat.

Copilul invata comportamentele functionale, pozitive, cand parintele le remarca si le apreciaza. Ignorarea acestor comportamente functionale duce la cresterea frecventei comportamentelor problematice ale copilului. Drept urmare, vanati comportamentele pozitive ale copilului si frecventa acestora va creste:” Bravo, Alina, pentru ca ai aranjat jucariile!” . Totodata ii puteti oferi un zambet si o imbratisare. Astfel copiii se vor bucura de atentie, vor invata cum sa se poarte frumos si vor fi mai putin inclinati sa secomporte urat.

Este greu pentru parinti cat si pentru copii sa fie mereu intr-o dispozitie buna sau sa remarce un comportament pozitiv daca a fost o zi grea. Eu le dau parintilor ca exercitiu sa faca o lista a comportamentelor pozitive si negative ale copilului. De cele mai multe ori diferenta dintre cele doua liste este remarcabila. V-ati gandit cat de mult trebuie sa se straduiasca copiii pentru a-i determina pe parinti sa arate ca sunt multumiti? Un lucru important de stiut este ca in realitate, nu exista copii rai, ci doar copii descurajati. Daca vom invata sa privim comportamentele negative ale copiilor ca pe o forma de a ne comunica ceva, vom gasi intotdeauna cea mai buna metoda pentru a ii corecta. Care sunt nevoile care motivează comportamentul copilului ?

Comportamentul copilului este motivat întotdeauna de o nevoie. Pot fi nevoi esenţiale, legate de supravieţuire (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, temperatură adecvată în casă, igienă, etc.); altele ţin de adaptarea la mediul social în care trăieşte copilul (educaţie, şcolarizare), de sănătatea fizică şi psihică (control medical, vaccinuri, îngrijire medicală în caz de îmbolnăvire, sport, alimentaţie sănătoasă, precum şi alternanţa dintre muncă, învăţare şi relaxare, preluarea unor responsabilităţi adecvate vârstei, etc.) iar altele sunt nevoi emoţionale.

Dragoste. Copiii au nevoie de dragoste – şi atunci când au dreptate şi când nu au dreptate, şi atunci când sunt fericiţi şi când sunt trişti. Ei au nevoie să fie iubiţi aşa cum sunt, tot timpul.

Cu intelegere si iubire, niciun obstacol nu este de netrecut.

 

“Copiii au nevoie de dragoste , mai ales atunci cand nu o merita.” – Harold Hulbert…

Consilier  psihopedagog,

Marina-Lucica Balea

 

 

WordPress theme: Kippis 1.15