Metafora vulturului


Metafora vulturului – metafora schimbarii

Din specia vulturilor, vulturul plesuv alb traieste cel mai mult. Cuiburile, foarte mari si solide, s-i le construieste in varful copacilor, iar femela depune in ele anual – la inceputul lunii aprilie – 2 sau 3 oua. Deoarece sunt pasari familiste (vulturii isi aleg partenerul pe viata), cuibul este reconstruit in fiecare an, ambii parinti adaugand mereu crengute, frunze si betigase pentru a-l intari.


Astfel, pe durata intregii vieti a unei perechi de vulturi (care poate fi de pana la 30-35 de ani), un cuib refacut de la an la an poate ajunge la un diametru de chiar 2 metri si o greutate de pana la 450 kg. Vulturul plesuv poate atinge varsta de 70 de ani. Dar pentru a ajunge la acest punct, el trebuie sa ia o decizie grea. In jurul a 40 de ani unghiile lui lungi si flexibile nu mai sunt capabile sa-i care prada. Ciocul puternic si ascutit i se incovoaie. Aripile-i grele si imbatranite de ani si de grosimea penelor ii infraneaza si-i nadusesc muschii pieptului, ingreunandu-i astfel zborul. De regula, el poate zbura 300 km fara oprire, cu viteze care ajung si la 180 km/ora, atunci cand coboara aproape vertical pentru a inhata pestii din apa.
Si atunci vulturul are 2 optiuni: sa moara sau sa treaca printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile. Procesul ii cere vulturului sa zboare in varf de munte intr-un nou cuib. Acolo el isi loveste continuu ciocul incovoiat pana acesta se rupe. Dupa ce isi rupe ciocul, asteapta sa ii creasca cel nou, apoi isi smulge unghiile. Cand noile unghii apar, incepe sa-si smulga penele imbatranite. Si apoi, dupa 5 luni, vulturul isi reia falnicul zbor pentru care a fost creeat si pentru care traieste.     Inca 30 de ani! (autor anonim)

Cu totii avem un tel in viata. Sa atingem anumite trepte si satisfactii, mai mult sau mai putin, in functie de constructia fiecaruia. Inaintam mereu, uneori uitand sa ne aducem aminte si de noi, de satisfactiile marunte care ne dau atat de mult. O intalnire cu prietenii nostri; o iesire la teatru; o plimbare in parc; un joc de remmy in familie; savoarea discutiilor in jurul mesei din bucatarie in timpul prepararii cozonacului… orice. Orice care sa ne dea satisfactie. Ceva nu mai este. Nu ne mai ajunge Timpul!

Timpul sau organizarea lui ne face sa nu mai ajungem sa realizam atat cat vroiam. Si satisfactia scade. Incepem sa fim mai inchisi. Sa socializam mai putin, sa petrecem mai mult timp in fata televizorului, si… ajungem sa fim cam singurei, cu nemultumiri. In acest stadiu este momentul sa ne rupem de monotonie si sa ne trezim din nou la viata. Asemenea vulturului si noi alegem de a muri sau de a incepe din nou sa traim.

Acum este timpul unei alegeri pentru a face o schimbare. Schimbarea ce ne va aduce multumirea si fericirea.

Psih Cristina Nedea

WordPress theme: Kippis 1.15