Validarea psihoterapeutica


Validarea

Explicarea conceptului de validare
Terapeutul comunica pacientului ca raspunsurile lui sunt intelese si au un sens in contextul prezent. Terapeutul in mod active il acepta pe pacient si comunica acest fapt. Terapeutul trateaza in mod serios raspunsurile pacientului si nu le trivializeaza. Uneori este mai usor de inteles termenul de validare daca este explicat ce nu semnifica acesta prin a arata ca daca un raspuns care a functionat in trecut dar nu in present este invalidant. Spre exemplu un pacient poate spune ca terapeutul este mereu suparat pe el. Daca terapeutul neaga imediat si arata pacientului ca experientele trecute, personale din viata intima, ale acestuia il determina sa considere ca terapeutul este suparat, atunci terapeutul invalideaza comentariul pacientului. Validarea istoriei personale a pacientului nu este acelasi lucru cu validarea comportamentului prezent. In mod similar terapeutul invalideaza pacientul daca comentariul acestuia este interpretat ca o proiectie a propriei suparari asupra terapeutului. Desi aceste argumente pot fi valide ele nu valideaza comentariul pacientului, nu sunt experimentate ca validante. Un raspuns valid ar fi ca terapeutul sa cerceteze mai intai in mod deschis dupa orice modalitate expresiva de comportament propriu care ar putea comunica suparare si apoi foarte atent sa discute cu pacientul atitudinea si emotiile pe care acest comportament o reflecta. Validarea nu semnifica a-l face pe pacient sa se simta bine sau sa-si intareasca increderea in sine. Daca un pacient spune ca este prost, spunand ca este destept isi invalideaza propria experienta de a fi prost.

Etapele validarii:
1. observarea activa: mai intai terapeutul aduna informatii despre ce s-a intamplat cu pacientul sau ce se intampla in present si asculta si observa ceea ce gandeste, simte sau face pacientul in prezent.
2. reflectarea: terapeutul comunica pacientulului ca este atent si asculta; terapeutul il ajuta pe pacient sa identifice, descrie, eticheteze propriile patternuri de raspuns.
3. validarea directa: terapeutul gaseste stimuli din contextul present care sustin comportamentul pacientului. Comportamentul este adaptat contextului in care survine iar terapeutul trebuie sa identifice intelepciunea adaptarii. Terapeutul nu este orbit de natura disfuntionala a raspunsului pacientului dar apleaza la acele aspecte ale raspunsului care pot fi rezonabile sau adecvate contextului. Deci terapeutul cauta raspunsurile pacientului pentru adecvarea lor inainte de a avea in vedere caracterisiticile disfunctionale ale acestora. Chiar daca o mica parte a raspunsului este valida, terapeutul o cauta pe aceasta si raspunde ei. Gasind validitatea in raspunsurile unui pacient, terapeutul poate in mod sincer sustine pacientul in a se valida pe sine.

Bibliografie:
Marsha M. Linehan, Ph. D., Cognitive –Behavioral Treatment of Borderline Personality Disorder, The Guilford Press, New York, 1993, Part III Basic Treatment Strategies, Core strategies: Part I Validation, pg 221-249

Psih Iuliana Enache

WordPress theme: Kippis 1.15