Strategii de validare a cognitiilor


Strategii de validare a cognitiilor:
1. terapeutul ajuta pacientul sa observe si sa descrie propriul proces de gandire (ganduri automate, presupozitii): metoda dialogului socratic: terapeutul identifica constructele personale ale pacientului in baza carora isi organizeaza propria lume; semnificatiile pe care pacientul le ataseaza de evenimente; supozitiile de baza despre sine si lume; asculta si discuta inttr-un mod impartial punctul de vedere al pacientului.
2. terapeutul ajuta pacientul sa diferentieze intre evenimente si interpretari ale evenimentelor.
3. terapeutul cauta firul de adevar in modul pacientului de a vedea evenimentele, comunica acest lucru pacientului.
4. terapeutul comunica pacientului ca cunostiintele intuitive pot fi la fel de valide ca si cunostiintele verificate in mod empiric; terapeutul arata pacientului ca ceva poate fi valid chiar daca nu poate fi dovedit; faptul ca altcineva este mult mai logic in argumentare nu inseamna ca punctul de vedere al apacientului nu este valid.
5. terapeutul respecta diferentele de valori: nu insista sa valideze propria teorie in detrimentul celei a pacientului.

Strategii de validare a aptitudinii inerente a pacientului de a depasi dificultatile si de a construi o viata pe care merita sa o traiasca:
1. atitudinea cheie a terapeutului este „eu cred in tine”, adica de a avea incredere in pacient.
2. terapeutul incurajeaza pacientul si exprima in mod activ speranta: exprima credinta ca pacientul o sa reuseasca; comunica pacientului ca va fi capabil sa faca fata problemei sau situatiei; ii comunica „tu poti”.
Dificultate: subestimarea capacitatilor pacientului; oscilarea intre subestimarea sau supraestimarea capacitatilor pacientului. De aceea este important ca incurajarea sa fie bazata pe o corecta evaluare si stabilire a capacitatilor si fortelor pacientului si nu pe dispozitia de moment a terapeutului. In general este constructiv de a incuraja pacientul in a face un pic mai mult decat ar putea intreprinde cu usurinta. A crede ca pacientul poate intreprinde ceva nu inseamna a crede ca va fi usor. Terapeutul trebuie sa balanseze intre „cred ca poti” si „cred ca poti sa inveti cum sa procedezi”
3. terapeutul se concentreaza pe aptitudinile pacientului: redirectioneaza patternurile de raspuns problematice spre ariile de competenta ale pacientului; exprima credinta ca pacientul este capabil sa depaseasca dificultatile; terapeutul isi exprima increderea in el si pacient ca echipa.
4. terapeutul arata ca criticile externe pot contine elemente de neadevar si ca atunci cand sunt adevarate nu inseamna ca situatia este pentru pacient fara speranta. Terapeutul nu invalideaza sentimentele negative pe care pacientul le poate avea la criticile externe, aceste raspunsuri sunt de inteles si acest lucru trebuie comunicat pacientului.
5. terapeutul este realist in asteptari si trateaza in mod direct cu frica pacientului de a fi terapeutul nesincer.

Multe din problemele aparute in cadrul terapiei sunt rezultatul unei validari insuficiente si a concentrarii exclusive pe schimbare. Regula generala ce merita retinuta este ca orice strategii de schimbare trebuiesc inconjurate de validare. Deseori concentrarea excesiva pe schimbare provine de la anxietatea terapeutului de a-l ajuta pe pacient; terapeutul ca si pacientul are probleme in a tolera distresul. Validarea are multiple roluri in terapie: il calmeaza pe pacient in situatiile dificile; intareste relatia dintre terapeut si pacient; pacientul se simte inteles si sustinut; validarea terapeutului invata pacientul sa aiba incredere si sa se valideze singur; incurajeaza pacientul sa continue terapia.

Bibliografie:
Marsha M. Linehan, Ph. D., Cognitive –Behavioral Treatment of Borderline Personality Disorder, The Guilford Press, New York, 1993, Part III Basic Treatment Strategies, Core strategies: Part I Validation, pg 221-249

Psih Iuliana Enache

WordPress theme: Kippis 1.15