Terapia familiei in Autism


Terapia de familie in AUTISM

 

Familia copilului cu AUTISM are de obicei putin timp sa se mai gandesca si la

membrii sai.

Mama si tata isi uita rolul in cuplu, mai ales daca mai au si alt copil, acesta, se intampla sa fie intr-un fel dat la o parte, ignorat.

Dar cel mai important lucru este ca parintii se simt vinovati, ei isi permit foarte rar o viata sociala tipica, ei dedicandu-si timpul participand la terapia copilului cu AUTISM.

Cuplul poate ajunge si intr-o situatie de criza, pentru ca uita rolul de sot sotie

Si isi asuma numai rolul de mama si tata.Daca comunicarea emotionala a membrilor este blocata la nivel de cuplu, acest lucru duce la afectarea invatarii empatiei de catre copilul cu AUTISM, deasemenea si de celalat copil, daca exista.

Ajutorul terapeutului poate fi binevenit, se poate face o diagnoza de rol, se verifica paternul de comunicare care provine din familia de baza, parintele copilului cu AUTISM, constientizand aceste modele si alegand ceea ce este convenabil si util la acest moment.

De exemplu, mama, care poate ramane in acest rol blocata, ea trebuie sa revina din nou si la celelalte  roluri familiale si sociale, ea trebuie sa isi puna unele intrebari cum ar fi: Cu ce ma confrunt? Ce fac, ce imi place sa fac? Ce nu imi place sa fac?. Ta tal poate fi foarte implicat dar si neimplicat daca are paternuri comportamentale din familia de baza, bazate pe convingerea de baza „Eu nu trebuie sa ma ocup de educatie”.

Discutiile terapeutului trebuie sa se desfasore cu fiecare parinte in parte, intrebarile pot fi: Cum a schimbat copilul cu AUTISM dinamica familiei? Cum integram copilul in famile? Cum acceptam diagnosticul, si cum ne-a schimbat acesta viata sociala? Cum ne asumam responsabilitatile? Facem ceva?

Deasemenea discutiile se pot axa pe gestionarea resurelor: Cum gestionam resursele materiale? Dar pe cele afective? Cum folosim recompensele? In familie ori pe strada, si cum impunem limitele. Daca copilul are crize pe strada ce facem? Ne gandim ce spun ceilalti sau suntem fermi si nu cedam? Ce conteza acum mai mult, plansul copilului sau ce cred ceilalti? Il luam in brate cu riscul de a-i intatarii comportamentul?

Intrebarile si discutiile vor aduce lumina in ceea ce simt si in ceea ce fac membrii familiei, ei vor putea sa se raporteze diferit la ceea ce li se intamla, mai adaptat din punct de vedere social astfel viata lor va fi tot mai asemanatoare cu cea a celorlalti.

 

Nicolae Nedea

WordPress theme: Kippis 1.15